Unul dintre cei mai izbitori sculptori români actuali, Marian Zidaru (1956) este angrenat în ultimii ani într-un amplu proiect editorial consacrat unei noi traduceri ilustrate a Divinei Comedii a lui Dante. Apărut în 2021 (Editura Vremea) în traducerea lui Cristian Bădiliță, Infernul i-a permis în mod special etalarea imaginarului dantesc, nu doar prin ilustrațiile electrizante pe care i le-a dedicat, ci și prin ecoul puternic resimțit în restul operei sale.
Fie că este vorba despre desen, pictură, sculptură, video sau instalație, imaginarul infernal a avut și are o puternică componentă etică și profetică la Marian Zidaru. Aparent una dintre cele mai blajine și non-conflictuale personalități ale artei românești, discursul său vizual combină (în sculptura preponderent în lemn) atracția pentru formele grațios rotunjite și elongate, dar totodată tăioase, țepoase, dințoase, feroce.
Marcate de semne și simboluri mistice și totodată de vibrații pregnante ale suprafețelor accidentate, violentate, precum stîlpii totemici, sculpturile și multe dintre desenele sale surprind prin curgerea seductivă a morfologiei, pe care se lipește erupția violentă semiotic a rănilor din care bolborosesc fluidele vitale, fatal risipite. Combinația sună paradoxal și bipolar ca idee și experiență psihologică, dar este perfect coerentă ca realizare artistică și vizuală.
Marian Zidaru realizează o sudură mirabilă între candoarea elegantă a formelor și morala devastatoare a mesajului moralizator.
Inferno 2.0 la Galeria Nicodim este o veritabilă Summa Infernalia a lui Marian Zidaru. Este cel mai amplu și cotropitor ansamblu infernal al său, o retrospectivă a violenței, nutrită din dantescul de fundal și de lungă durată al operei sale, care adesea prefigurează, iar în prezentul imediat corespunde explicit acestor tempora infernalia pe care le trăim și din coșmarul cărora nu ne putem trezi. Alături de o serie de lucrări și instalații din perioada 2015-2019, piesele centrale ale expoziției cuprind sumbrele instalații Infernul (600/100/40cm), 2022 și Judecata de Apoi (600/180/30cm), 2023, dar și hitchcockianul Câmp de păsări (300 de piese, 700/700/30cm), 2023.
Dureros de actuală, opera lui Marian Zidaru este, ca întotdeauna, anti-escapistă, branșată sălbatic la suferința lumii.
Arta lui Marian Zidaru iese din cultura vizuală și se revarsă direct în morală, în istoria trăită, în suferință, război și moarte.
Erwin Kessler, curator
EVENIMENT ÎN CADRUL EXPOZIȚIEI INFERNO 2.0
Conferința criticului de artă Erwin Kessler, curatorul expoziției – și lansarea volumului Inferno ilustrat de Marian Zidaru, tradus de Cristian Bădiliță (teolog, eseist, traducător, poet), apărut la Editura Vremea sub îngrijirea doamnei Silvia Colfescu (directorul editurii).
Inferno 2.0
Marian Zidaru: Summa Dantesca
Unul dintre cei mai izbitori sculptori români actuali, Marian Zidaru (1956) este, angrenat în ultimii ani într-un amplu proiect editorial consacrat unei noi traduceri ilustrate a Divinei Comedii a lui Dante. Apărut în 2021 (Editura Vremea) în traducerea lui Cristian Bădiliță, Infernul i-a permis în mod special etalarea imaginarului dantesc, nu doar prin ilustrațiile electrizante pe care i le-a dedicat, ci și prin ecoul puternic resimțit în restul operei sale.
Fie că este vorba despre desen, pictură, sculptură, video sau instalație, imaginarul infernal l-a sedus (acesta este cuvîntul corect, chiar dacă sună frisonant) mereu. Încă de la mijlocul anilor 80 (expoziția Crăciun însîngerat, la Muzeul Satului, în decembrie 1984) Marian Zidaru era în largul său în perimetrul întunecat al sacrificiului, al decapitărilor, al violenței, torturilor și pedepselor de tot felul, care vizau privitorul cu forță, dincolo sau totodată cu stilizarea perfectă a formelor sculpturale care purtau cruzimea. Înclinația lui spre reprezentarea agresiunii brutale era nu doar insulară în peisajul artei românești a vremii (cenzurat direct și indirect de autoritățile comuniste, pentru care orice reprezentare a represiunii și a violenței era prohibită), ci și interpretabilă moral, politic, istoric, chiar mesianic – în 1989, România chiar a avut parte de un Crăciun însîngerat, care a despărțit-o de comunism în cel mai violent mod cu putință.
Imaginarul infernal a avut și are o puternică componentă etică și profetică la Marian Zidaru. Aparent una dintre cele mai blajine și non-conflictuale personalități ale artei românești, discursul său vizual combină (în sculptura preponderent în lemn) atracția pentru formele grațios rotunjite și elongate, dar totodată tăioase, țepoase, dințoase, feroce.
Marcate de semne și simboluri mistice și totodată de vibrații pregnante ale suprafețelor accidentate, violentate, precum stîlpii totemici, sculpturile și multe dintre desenele sale surprind prin curgerea seductivă a morfologiei, pe care se lipește erupția violentă semiotic a rănilor din care bolborosesc fluidele vitale, fatal risipite. Combinația sună paradoxal și bipolar ca idee și experiență psihologică, dar este perfect coerentă ca realizare artistică și vizuală.
Marian Zidaru realizează o sudură mirabilă între candoarea elegantă a formelor și morala devastatoare a mesajului moralizator. El este agentul vizual al unei perpetue Judecăți de Apoi, care identifică și pedepsesc pe loc (și cu duritate extremă) vicii, păcate, crime mari și mici, de la simpla indiferență spirituală la masacrul inocenților. Dacă Brâncuși se ferea constant de violență (ansamblul monumental de la Târgu Jiu, dedicat eroilor militari căzuți în primul război mondial, nu conține nici o umbră de imaginar soldățesc, nici un abur de agresivitate, fie ea pur simbolică) și realiza forme perfect șlefuite (și la propriu și la figurat), care captivează armonic văzul și sufletul, Marian Zidaru, pentru care opera lui Brâncuși este un reper central al viziunii sale, vibrează intens suprafețele cu lovituri de topor vizibile, care toacă epiderma de lemn a sculpturilor, agresează corpul acestora și scot în evidență durerea și violența ca veritabile principii vizuale și morale.
Inferno 2.0 la Galeria Nicodim este o veritabilă Summa Infernalia a lui Marian Zidaru. Este cel mai amplu și cotropitor ansamblu infernal al său, o retrospectivă a violenței, nutrită din dantescul de fundal și de lungă durată al operei sale, care adesea prefigurează, iar în prezentul imediat corespunde explicit acestor tempora infernalia pe care le trăim și din coșmarul cărora nu ne putem trezi. Alături de o serie de lucrări și instalații din perioada 2015-2019, piesele centrale ale expoziției cuprind sumbrele instalații Infernul (600/100/40cm), 2022 și Judecata de Apoi (600/180/30cm), 2023 și hitchcockianul Câmp de păsări (300 de piese, 700/700/30cm), 2023.
Dureros de actuală, opera lui Marian Zidaru este, ca întotdeauna, anti-escapistă, branșată sălbatic la suferința lumii. Arta lui Marian Zidaru iese din cultura vizuală și se revarsă direct în morală, în istoria trăită, în suferință, război și moarte.
Erwin Kessler
Inferno 2.0
Marian Zidaru: Summa Dantesca
One of the most striking Romanian sculptors today, Marian Zidaru (1956), has been engaged in recent years in an extensive editorial project dedicated to a new, illustrated translation of Dante’s Divine Comedy. Published in 2021 (Vremea Editions, translated by Cristian Bădiliță), Inferno especially allowed Zidaru to display his own Dantesque imaginary, not only through the electrifying illustrations he created and dedicated to Aligheri, but also through the strong echo felt in the rest of his work.
Whether we talk about drawing, painting, sculpture, video or installation, the infernal imagery has always seduced him (that’s the right word, even if it sounds chilling). Since the mid-80s (the Crăciun însîngerat / Bloody Christmas exhibition, at the Muzeul Satului/Village Museum, Bucharest, December 1984) Marian Zidaru was at ease in the dark perimeter of sacrifice, of the beheadings, violence, torture and punishments of all kinds, which was forcefully aimed at the viewer, beyond or at the same time with the perfect stylization of the sculptural forms that carried that cruelty.
His inclination towards the representation of brutal aggression was not only insular in the Romanian art landscape of the time (directly and indirectly censored by the communist authorities, for whom any representation of repression and violence was prohibited), but also morally, politically, historically, even prophetically readable – in 1989, Romania had a bloody Christmas for real, which separated it from communism in the most violent way possible.
The infernal imagery had and still has a strong ethical and prophetic component in Marian Zidaru’s work. Apparently an overtly gentle, and non-conflictual personalities of Romanian art, his visual oration combines (in the predominantly wooden sculptures) the attraction for gracefully rounded and elongated forms with sharp, spiky, toothy, ferocious outgrowths.
Marked by mystical signs and symbols and at the same time by pithy vibrations of rough, violent surfaces, as if totemic poles, his sculptures and many of his drawings surprise with the seductive flow of morphology, sealed by the raging eruption of vital fluids wasted by fatal wounds. The combination sounds paradoxical and bipolar as an idea and psychological experience, but is perfectly coherent as artistic and visual execution.
Marian Zidaru achieves a thrilling fusion between the elegant candor of the forms and the devastating ethics of the moralizing message.
He is the visual agent of a perpetual Last Judgement, which identifies and punishes on the spot (and with extreme severity) every vice and sin, the great and insignificant crimes, from simple spiritual indifference to the massacre of the innocents. If Brâncuși constantly shunned violence (the monumental ensemble from Târgu Jiu, dedicated to the military heroes who fell in the First World War, does not contain any shadow of military imagery, no touch of violence, not even merely symbolic) and created perfectly polished forms (literally and figuratively), which harmonically captivate the sight and the soul, Marian Zidaru, for whom Brâncusi’s work is a central landmark of his vision, intensely vibrates the surfaces with visible axe blows, which chops the wooden skin of the sculptures, assaults their body and highlights the pain and the violence as true visual and moral principles.
Inferno 2.0 at Galeria Nicodim is a genuine Summa Infernalia of Marian Zidaru. It is his most extensive and haunting infernal ensemble to date, a retrospective of violence, nourished by the long-lasting Dantesque backbone of his work, which often foreshadows, and in the immediate present explicitly corresponds to these tempora infernalia that we live and from the nightmare of which we can’t wake up.
Along with a series of works and installations from 2015-2019, the centerpieces of the exhibition include the somber installations Inferno (600/100/40cm), 2022 and The Last Judgment (600/180/30cm), 2023 and also the Hitchcockian Field of Birds ( 300 pieces, 700/700/30cm), 2023.
Painfully actual, Marian Zidaru’s work is as always anti-escapist, wildly connected to the suffering of the world. Marian Zidaru’s art evades out of visual culture and flows directly into morality, into lived history, into suffering, war and death.
Erwin Kessler